amazingromania.net Web analytics

Iarna la Cabana Mălăiești - genial de fain


Înainte să ajungem la schi în Poiana Brașov, am făcut o tură de iarnă pe care ne-o doream de vreo doi ani. Deja în imaginația noastră această tură a căpătat aspecte mitice, habar nu am de ce, dar de prima dată când am auzit de Cabana Mălăiești din Munții Bucegi am fost fascinați de acest loc.

Informații utile pe scurt:

Data: 3 - 4 Ianuarie 2017
Traseu: Râșnov (Valea Glăjeriei) - Cabana Mălăiești
Marcaj:   
Distanța: 4.8 km
Diferență de nivel: + 760 m
Durata: 2.5 ore (în condiții de iarnă cu zăpadă, pauze incluse)
Dificultate: medie (urcuș susținut în cea mai mare parte a traseului)
Telefon cabană: 0741 074 884
Cazare: 30 lei/pers/noapte



Ziua 1: Urcarea spre Cabana Mălăiești

prima bifurcație, facem dreapta, conform indicatorului
aici am lăsat mașina, continuăm la dreapta încă 800 m pe jos
părăsim drumul forestier și o luăm la stânga unde ne întâmpină o masă și bănci de lemn și un podeț peste pârâu

Cele mai mari emoții legate de acest traseu le-am avut cu drumul de acces dinspre Râșnov. Un drum forestier, pe Valea Glăjeriei, care urcă lin, dar care nu este deszăpezit. Ei bine, în imaginile de mai sus v-am dat câteva sfaturi legate de cele câteva bifurcații.

E bine semnalizat și veți ajunge la începutul traseului. Noi nu am putut să ajungem chiar până la pârâu cu mașina, unde traseul părăsește drumul forestier și urcă prin pădure, din cauza unei rampe înzăpezite pe care nu am mai putut urca. Oricum, de unde am oprit până la începutul traseului se fac max. 15 minute pe jos.


bifurcație: în jos spre Cabana Diham, în sus spre Cabana Mălăiești


Avem de urcat aproape 800 m diferență de nivel în aproape 5 km deci traseul e aproape încontinuu urcare. Nu tot timpul urcare grea, dar te cam solicită. Am făcut pauze destul de dese pentru a ne reveni cât de cât. Iarna ziua e scurtă și nu voiam să ne prindă întunericul.


Urcarea prin pădure a fost foarte interesantă. E o liniște de mormânt și am întâlnit destul de puțini turiști pe traseu. Norocul e că poteca e bătută ceea ce ne-a scutit de un efort considerabil. Ăsta e avantajul de a merge pe un traseu foarte circulat. Aproape tot timpul poteca e bătută! 😋




La o oră de la pornire ajungem la singurul loc de belvedere de pe traseu (imaginea de mai sus). O râpă, ce seamănă cu Groapa Ruginoasă din Munții Apuseni, deschide zările spre Bran. E un bun loc de odihnă și ca atare e dotat cu masă și cu băncuță după cum se poate vedea în imaginea de mai sus.


După locul de belvedere urmează o porțiune destul de lungă de fals-plat, de fapt o urcare foarte, foarte domoală. Cam merităm plimbărica asta după ce am scos limba de-un cot pe serpentinele din pădure de până aici.





A început să ningă destul de tare imediat ce am dat de o porțiune fără pădure, mai expusă vântului. Am pus jacheta impermeabilă și anti-vânt și am continuat drumul. În imaginea de mai jos vedeți o curbă aflată într-o zonă unde eu aș aprecia că ar exista un oarecare risc de avalanșă. Nu e semnalizat, dar mai bine mergeți câte unul.


Apoi poteca ne poartă printre stânci și pereți din ce în ce mai înalți. Inclusiv trepte de lemn se zăresc de sub stratul de zăpadă. Autostrada Mălăiești i-am zis 😊 Asta înseamnă un traseu turistic circulat și popular. Nu vreau să știu ce aglomerație e pe poteca asta vara.







Deja simțeam că ne apropiem de cabană. Stânca era din ce în ce mai prezentă și simțeam vuietul vântului din impresionanta căldare Mălăiești. Din păcate și ceața și-a făcut apariția și când am ajuns la cabană de abia o mai vedeam pe aceasta și căldarea grandioasă cu a ei pereți ascuțiți și stâncoși nu prea mai era vizibilă 😕


Totuși, după ce am intrat în cabană și ne-am uscat cât de cât la soba din sala de mese în care predomina un fum greu, am avut șansa, preț de câteva minute, ca vălul de ceață să se ridice cât de cât și să facem câteva fotografii. Prognoza pentru următoarea zi era nefavorabilă: zăpadă și ceață. Așa că am fost mulțumit că am apucat să văd parțial grandoarea locului. Imagini mai jos.









Cabana Mălăiești, cea originală, am aflat că a ars în 1999 de la o sobă, iar cabana actuală a fost construită în 2006. Are peste 100 de locuri de cazare în camere între 2 și 20 de persoane din ce ne-am dat seama. Iarna cel puțin, când cabana nu e plină, se face foc în soba fiecărei camere. Există și centrală pe lemne, dar am impresia că îi dau dumul doar când cabana e plină.

Din acest motiv, turiștii sunt comasați în camere pentru a eficientiza consumul de lemne, iar focul se face numai după ora 18. De aceea poate nu nimerești tot timpul cu oameni cu care te potrivești...noi n-am nimerit 😐


Există mâncare caldă și băuturi la prețuri destul de piperate. Totuși, ne aflăm la peste 1700 m altitudine și toate proviziile se aduc iarna în spinare. Când nu e zăpadă se folosesc cai.


Bine de știut


Aduceți-vă sac de dormit iarna chiar dacă se face foc în cameră fiindcă nimeni nu stă toată noaptea treaz să păzească focul, deci se va face frig spre dimineață.


Aduceți-vă și apă fiindcă iarna nu există izvor și o sticlă de 0.5 l costă vreo 5 lei parcă. 


- Există baie turcească afară


- Nu există apă curentă.


- Prize există în sala de mese, nu și în camere.


- Nu am avut semnal în rețeaua Orange.


Ziua 2: Tentativă de urcare în căldarea superioară și întoarcerea la Râșnov

Dimineața celei de-a doua zile ne trezește cu o lumină puternică pe geam. Imediat ne uităm afară și vedem perfecțiunea. Vedem pereții de stâncă, vedem cerul albastru și zăpada albă. E minunat! Exact pentru asta am venit aici! Îmbrăcarea, împachetare și afară! 😎






În primul rând am stat câteva minute să absorb tot ce mă-nconjoară. Probabil cu gura căscată. Fotografiile pe care le-am văzut din această căldare sunt nimic față de cum o vezi și o percepi în realitate. E impresionant, grandios, măreț!


Apoi, câteva zeci de fotografii mai târziu, mâini înghețate și un mic - dejun în grabă, o luăm din loc tot pe marcaj   care duce la Vârful Omu. Intenția era de a ajunge în căldarea superioară, sub creastă ca să vedem panorama de acolo. Pereții de stâncă ai căldării însă mă obsedează încontinuu și nu cred că trec zece metri fără să îmi spun că sigur nu i-am fotografiat și din acel unghi 😀






Studiind poteca în ziua precedentă am văzut că era bătută. Ei bine, dimineața asta o fi senin și soare, dar bătea un vânt de ferească sfinții! Evident, poteca nu se mai vedea. Partea cea mai nasoală era că ba puteam merge normal, ba ne afundam până la brâu. Am dat și de pietre sub zăpadă de pe care alunecam foarte ușor.


Altfel spus, după câteva sute de metri ne-am recunoscut înfrângerea chiar înainte de urcușul mai abrupt spre buza căldării superioare. Am apucat totuși să vedem Cabana Mălăiești și acest loc minunat și din altă perspectivă și am fost foarte, foarte impresionați.










După încercarea noastră eșuată, am decis să ne întoarcem la mașină bucurându-ne de razele de soare care pătrundeau printre crengile molizilor. Un peisaj încântător acoperit de zăpadă, pe o vreme perfectă! Pe traseu ne-am întâlnit cu cel puțin 20 de persoane care urcau spre cabană.


E un loc în care trebuie să vii măcar o dată în viață și pentru noi e un vis îndeplinit! Ne vom întoarce aici și într-o vară pentru a face traseul până pe Vârful Omu.








Traseul nostru pe hartă:

0 comentarii :