amazingromania.net Web analytics

#EpicBikeTour2016 - Din Valea Streiului în Munții Orăștiei


După cum am promis, vom începe o serie de articole dedicate cicloturismului în care vom prezenta aventura noastră pe mountain bike-uri din vara lui 2016.

Epic Bike Tour 2016, așa cum l-am botezat, a însemnat peste 300 de km parcurși pe trasee de MTB prin munții și satele României. A fost o experiență extraordinară și am fost o echipă extraordinară! Am avut și mult noroc cu vremea. Așa că hai să începem cu prima tură, în ordine cronologică 😊

Informații utile pe scurt:

Data: 13 August 2016
Traseu: Hanul Boleștilor - satul Petros - Valea Streiului - Grădiștea de Munte - Costești
Distanța: 54 km (fără Sarmizegetusa Regia ar fi 42 km) 
Diferență de nivel: +738 m/ - 810 m
Durata: 8 ore (include pauză de aproape 2 ore la Cascadele Șipotului, reparat pană și poze)
Dificultate: mediu (urcare lină pe Valea Streiului - pantă medie 7.8%, urcare mai grea de 5 km - pantă medie 10%, apoi coborâre până la asfalt în Grădiștea de Munte - pantă medie 10.8 %)
Surse de apă: Petros, Cascadele Șipotului, Grădiștea de Munte, Costești
Cazare: sat Costești, Pensiunea Dar, 50 lei/pers/noapte, tel: 0723 215 504, 0724 072 375 





Aventura noastră începe într-o dată care cică aduce ghinion, 13, ce-i drept sâmbătă, nu vineri 😀. Singurul ghinion a fost locul unde am dormit, anume Hanul Boleștilor, un loc de adunare pentru mafioții din zona Petroșani după cum am constatat 😄 Într-adevăr e super ieftin și camerele arată ca atare, deci eu n-aș mai repeta experiența decât dacă aș fi nevoit.

Noi oricum am dormit o singură noapte și să zicem că am trecut peste muzica și gălăgia din restaurantul hotelului și peste personajele mai mult decât dubioase ce-și arătau tricourile mulate pe trupurile care nu erau tocmai de tricouri mulate. Mai îngrijorați am fost când am plecat că am lăsat acolo mașinile în parcare până a doua zi când aveam să ne întoarcem din primul circuit. A fost totul bine până la urmă 😊




Să trecem acum la tura per-see. Parcurgem repede bucățica mică pe drumul european E79 după care virăm dreapta spre satul Petros. Îl parcurgem repede și pe acesta și intrăm pe Valea Streiului, un loc cunoscut nouă după cele 3 încercări de a ajunge la Cascadele Șipotului aflate la 7 km de drumul european.

Plimbarea pe vale e lejeră, o urcare lină, insesizabilă, pe un drum de macadam lat pe care se poate circula lejer și cu o mașină obișnuită. Nu am făcut altceva decât să ne bucurăm de liniștea naturii întreruptă de câteva ori de susurul râului Strei care ne insoțește în permanență pe partea stângă.




După jumătate de oră de pedalat într-un ritm relaxat ajungem la Cascadele Șipotului, cele care pe noi ne-au cucerit și care, în continuare, sunt foarte puțin cunoscute în ciuda spectacolului incredibil pe care îl oferă. Noi am scris deja un articol despre aceste cascade 😃

I-am lăsat pe coechipierii noștri să le exploreze preț de aproape două ore cât timp noi, care le-am mai văzut, să ne relaxăm în poiana de pe marginea râului. Totul a fost perfect: temperatura, soarele, cerul albastru, apa limpede. Ce să mai vrei?





La 6 km depărtare de Cascadele Șipotului dăm de prima bifurcație de pe traseu. Este exact la borna care se vede în imaginea de mai jos și noi trebuie să ținem stânga pe lângă râul Strei cum am venit și până în acest punct.

Începând din acest punct ne afundăm mai tare în pădure, valea devenind mult mai îngustă, dar și mai pe gustul meu. E un pic mai sălbatică și stânca este din ce în ce mai prezentă în versantul din partea dreaptă.






La 4 km depărtare de bifurcația de mai devreme avem o nouă bifurcație dotată cu un umbrar cu băncuțe și masă. Un loc bun pentru pauza de masă. Ne-am înșirat toate "catrafusele" pe masă și am mâncat și ne-am relaxat preț de aprox. jumătate de oră. În imaginea de mai sus puteți vedea umbrarul, iar traseul este prin stânga lui, peste podul din imaginea de mai jos.

Da, o să vedeți că de aici drumul se îngustează mult și devine abrupt. Ne așteaptă o urcare lungă de 4.5 km cu o pantă medie de + 10%. Dificultatea a fost sporită în cazul nostru și de faptul că o alunecare de teren a distrus parțial drumul și au fost destule șanțuri și pietre dislocate care să ne zădărnicească urcarea.






Cu greu, cu mare greu ne-am făcut chef să urcăm pe biciclete. Eu personal am fost ambiționat că am testat bicicleta nou-nouță a unui coechipier cu roți de 29''. Cu roțile alea treci peste orice și combinat cu un pinion mare...destul de mare, urcarea este mult mai ușoară 😎

După 2.5 km de la începerea urcării mai abrupte dăm de o nouă bifurcație (imaginea de mai jos). Deși drumul principal cotește la stânga 180 de grade, traseul nostru este prin partea dreaptă, mai puțin circulată. În momentul ăla am crezut că am greșit când am creat traseul pentru că drumul din dreapta părea plin cu bolovani și cam spooky ca să fiu sincer.





Ce să-i facem? Dacă așa am făcut traseul, așa îl facem și la fața locului. Până la urmă s-a dovedit a fi cea mai faină parte a turei din punctul meu de vedere. Drumul acesta mai puțin circulat continuă urcarea, dar cu o pantă mult mai blândă - cam + 7%, și ne poartă printr-o pădure foarte frumoasă: foioase combinată cu conifere, la limita dintre etajele de vegetație.

Cred că toată echipa a devenit motivată din nou după ce am terminat urcarea grea de mai devreme și am intrat în această pădure deasă și faină și care mai avea o surpriză pentru noi. Citește mai jos 😉






Surpriza a fost această poiană (imaginile de mai sus)! Doamne ce poiană! Nu știu cum să o descriu. Pe lângă că a picat la țanc, exact când simțeam că urcarea asta nu se mai termină, mai era și de o "pufoșenie" nemaiîntâlnită. Pur și simplu ne-am aruncat bicicletele și ne-am aruncat și pe noi în iarba moale. Perfect nici nu începe să descrie complet senzația, locul și atmosfera! Câțiva dintre noi au mai și tras un power-nap 😁

După surpriza asta am simțit că deja tura asta a meritat...numa' pentru acest loc! Totuși, până aici n-am parcurs nici jumătate din traseul pe ziua de azi. Cu greu, dar foarte greu, ne-am pus pe picioare și am pornit din nou. Eram așa de entuziasmați încât am ratat traseul fiindcă acesta la un moment dat se desparte subtil la dreapta de drumul principal. Am apucat să parcurgem cam 1 km până să ne dăm seama că nu-i bine pe unde am luat-o.

Așadar în imaginea de mai jos aveți locul exact pe unde trebuie să virați ușor dreapta față de drumul principal!




Ca să fiu sincer devierea asta la dreapta nu prea mi-a plăcut. Drumul era destul de accidentat. A trebuit să mergem printr-un pârâu, după cum se poate vedea în una din imaginile de mai sus, și per total o parte destul de mică nu a fost foarte bike-friendly 😡 Deci e destul de tehnică treaba pe aici, noi totuși am băgat viteză 😁

Mi-aș fi dorit o altfel de coborâre până la Grădiștea de Munte la asfalt, dar totuși o coborâre e o coborâre și e faină! Mai ales că a fost lungă de 8.5 km și am ajuns destul de "scuturați" la asfalt. La asfalt o parte din coechipieri au mai parcurs cei aproape 6 km până la cetatea dacică Sarmizegetusa Regia la care noi mai fusesem în primăvara și deja v-am povestit despre ea 😊

La cazare ne-a așteptat un ciubăr cu apă fierbinte și niște turiști cehi cărora le-am dat tips & tricks despre călătoritul în România. Doar aveam ce să le spunem 😎

Cazarea merită, atâta tot că nu au restaurant însă este unul mare la 5 min. de mers pe jos. Arată foarte bine, e foarte curat și oamenii sunt foarte amabili. Recomandăm! (imagini mai jos)



Traseul pe hartă:

0 comentarii :