amazingromania.net Web analytics

Deasupra Băilor Herculane: Crucea Albă - Vf. Domogledul Mare (1105m) - Cheile Feregari


De 1 Mai 2015 am organizat o serie de ture montane în zona Băile Herculane. Cândva una dintre cele mai exclusiviste stațiuni balneare din Europa, Băile Herculane a ajuns o ruină. O spunem cu durere în suflet pentru că e de-a dreptul trist și revoltător ce a ajuns această bijuterie balneară aflată pe Valea Cernei între Munții Cernei și Munții Mehedinți. Despre dezastrul din Herculane însă avem un articol-protest pregătit.

Informații utile pe scurt:

Data: 1 Mai 2015
Surse de apă: la ieșirea din Cheile Feregari există un izvor
Tip tură: circuit

    Băile Herculane - Crucea Albă
Diferență de nivel: +316 m
Durată: 45 min
Distanță: 1.3 km
Dificultate: ușor

    Crucea Albă - Grota lui Șerban - Vf. Domogledul Mic - Vf. Domogledul Mare (1105m)
Diferență de nivel: +565 m
Durată: 2.5 ore
Distanță: 2.4 km
Dificultate: mediu (urcat pieptiș pe Cărarea Pisicii înainte de Vf. Domogledul Mic)

    +        Vf. Domogledul Mare (1105m) - Cheile Feregari - Băile Herculane
Diferență de nivel: -930 m
Durată: 2.5 ore
Distanță: 4.3 km
Dificultate: mediu (grohotiș în Cheile Feregari, atenție la cum pășiți)


Trecând peste supărarea noastră legată de cum arată acum Băile Herculane am pornit să explorăm munții frumoși de care este înconjurat. Lipsă de trasee nu există. Mai mult decât atât, acești munți garantează priveliști care îți taie răsuflare: "You can't go wrong" :)

Deja am scris câteva articole cu ce am făcut în weekendul cu 1 Mai aici la Herculane. V-am povestit despre tura în Cheile Țășnei și despre incredibila Cascadă Vânturătoarea. Așa că hai să vedem ce am făcut în prima zi, chiar de 1 Mai. Am vrut să facem un circuit pe traseul Băile Herculane - Crucea Albă - Vf. Domogledul Mic - Vf. Domogledul Mare - Cheile Feregari - Băile Herculane din Munții Mehedinți.

    Băile Herculane - Crucea Albă


La Crucea Albă se ajunge foarte ușor și recomand oricui să facă acest traseu scurt și accesibil. Mergeți pe drumul DN 67D din Herculane spre Baia de Aramă și opriți când vedeți indicatorul din imaginea de mai sus. Există și o parcare pe marginea drumului într-o curbă imediat după acest indicator. Este cea mai scurtă cale pentru turistul "obișnuit" de a vedea Băile Herculane de la înălțime. Durează doar 45 de minute cu tot cu tras sufletul de câteva ori :P



Poteca urcă prin pădure destul de brusc, iar apoi continuă în serpentine presărate cu calcar sfărâmat până la Crucea Albă, un punct de belvedere de neratat! :) Dificultăți tehnice nu există și chiar și cei în condiție fizică proastă pot ajunge lejer, mai ales că există și locuri de repaus precum cel pe care îl vedeți în imaginea de mai sus.

Odată ajunși, efortul de a urca până aici este răsplătit cu vârf și îndesat printr-o priveliște excepțională spre Valea Cernei și Băile Herculane. De aici vedeți Piața Hercules și Hotelul Roman de pe malul Cernei. E greu de descris în cuvinte priveliștea așa că mai bine vă uitați la imaginile de mai jos :D De fapt cel mai bine e să mergeți să le vedeți cu ochii voștri! :)

Crucea Albă
Valea Cernei văzută de la Crucea Albă
Piața Hercules văzută de la Crucea Albă
Ca să vă faceți o idee mai bună asupra profilului traseului vă punem la dispoziție și înregistrarea GPS sub formă video obținută cu ceasul cu GPS SUUNTO.




Harta:




    Crucea Albă - Grota lui Șerban - Vf. Domogledul Mic - Vf. Domogledul Mare (1105m)

De la Crucea Albă până pe Vf. Domogledul Mare mai avem de mers 2.5 ore. Eu recomand ca cei care se simt obosiți, sau deja e prea târziu să se întoarcă în acest punct în Băile Herculane. Totuși e bine de știut că de aici în sus peisajul e din ce în ce mai spectaculos și mai mult decât atât, veți avea ocazia să treceți printre pinii negri de Banat care cresc doar aici :)



Grota lui Șerban
Urcușul, la început, nu este foarte abrupt. După aprox. 20 de minute de la plecarea de la Crucea Albă ajungeți într-un punct în care marcajul        continuă în față. Dacă aveți timp, puteți urma o potecă secundară spre stânga pentru a ajunge la Grota lui Șerban (imaginea de mai sus).

Grota nu este amenajată, nu există curent electric așa că dacă vreți să vedeți ceva vă recomand o frontală sau măcar LED-ul de la telefonul mobil :) Nu vă ia mai mult de 15 minute să vizitați grota și să vă întoarceți în traseul spre vârf. E destul de interesantă, dar nu e ceva spectaculos înăuntru. Dacă aveți timp, merită să mergeți, dacă nu, nu e o mare pierdere.


pini negri de Banat


Continuăm urcarea spre vârf prin pădure de foioase. Treptat aceasta se rărește și le face loc frumoșilor pini negri de Banat cu a lor coroană pe etaje întinse pe orizontală. Este interesant că aici e singurul loc din țară unde îi puteți vedea fiindcă clima este suficient de blândă pentru ca aceștia să supraviețuiască.


Stânca devine din ce în ce mai prezentă și zările ni se deschid. Începem să avem priveliști incredibile din Munții Mehedinți, de vis-a-vis din Munții Cernei și cu Valea Cernei. Devine din ce în ce mai fain cu fiecare metru pe care îl urcăm :) Ne oprim destul de des în special pentru a admira spectacolul naturii. E cel mai fain când depui efort pentru a explora natura și ea te răsplătește cu astfel de panorame :) Imaginile de mai jos cred că vorbesc de la sine:







Când ne-am documentat despre acest traseu am tot văzut menționată Cărarea Pisicii. Suna foarte periculos, foarte prăpăstios, foarte îngust. Cum ar veni, doar o pisică e destul de agilă să meargă pe acolo, nu? :)) Trebuie să recunosc că eram destul de emoționat să parcurg acest tronson, mai ales că în grup erau și prieteni care nu aveau o experiență montană foarte vastă.


Inevitabil, am ajuns și la Cărarea Pisicii (imaginile de mai jos). Vreau să vă liniștesc că nu e nimic de speriat. Ba chiar e fun, din punctul meu de vedere. Într-adevăr se merge pe o muchie spre Vf. Domogledul Mic (vârful dinaintea Vf. Domogledul Mare). E oarecum îngust, trebuie să te cațeri pe stânci, dar eu zic că e foarte safe. Poate cu excepția unei ploi care să ude stânca. Atunci nu cred că m-aș aventura pe aici :)



Cărarea Pisicii
Valea Cernei
Prăpastie sub Vf. Domogledul Mic
Vf. Domogledul Mare (1105) privit de pe Vf. Domogledul Mic

După ce străbatem Cărarea Pisicii cu o teamă exagerată la început și apoi cu o relaxare debordantă, ajungem pe primul vârf al acestui traseu: Vf. Domogledul Mic. Nu e marcat în niciun fel, dar de la el pleacă o șa care urcă din nou spre Vf. Domogledul Mare care se vede din acest punct. Până pe Vf. Domogledul Mare mai avem de mers aprox. 20 de minute și e destul de lejer.


După o pauză binemeritată pe vârf, cu mâncat, poze și relaxare plecăm înapoi spre Herculane prin Cheile Feregari. Până atunci admirați pozele, uitați-vă pe hartă și urmăriți înregistrare GPS în format video pentru acest segment de traseu :)


Vf. Domogledul Mare (1105m)
Munții Mehedinți
pauză pe Vf. Domogledul Mare (1105m)
și ghiozdanele merită o pauză...în timp ce sunt golite de apă și mâncare (vedere spre Munții Cernei)
Ca să vă faceți o idee mai bună asupra profilului traseului vă punem la dispoziție și înregistrarea GPS sub formă video obținută cu ceasul cu GPS SUUNTO.




Harta:



    +        Vf. Domogledul Mare (1105m) - Cheile Feregari - Băile Herculane


"What goes up must come down" și asta e valabil și în turele pe munte....ca să vezi :)) Prin urmare, după o pauză bine meritată, o luăm la vale până jos în Herculane. Rimează :D Urmăm marcajul        care ne duce din nou printre pinii negri de Banat. Am remarcat ceva interesant: e plin de copaci arși aici pe creastă. Semn că nu e bine să te prindă o furtună pe aici pe sus.


Dacă la urcare faci cardio, la coborâre faci picioare ca să mă exprim în termeni de fitness :) Coborârea e foarte solicitantă pentru picioare și de fiecare dată abia aștept coborârea (în timp ce urc), însă în timp ce cobor mi dor de urcare. Nici cum nu e bine :))

În cazul de față coborârea e destul de solicitantă. Nu e foarte abruptă, dar e continuă și picioarele ne sunt solicitate la maximum. Există și o porțiune mai abruptă (a doua imagine de mai jos) destul de scurtă.



porțiune scurtă de coborâre mai abruptă



După acea scurtă porțiune de coborâre mai abruptă intrăm în pădurea deasă și panta se mai îndulcește. Mergem destul de plat și admirăm pădurea deasă care abia acum începe să își recapete verdele proaspăt de primăvară.

Ajungem la o intersecție într-un fel de poieniță în pădure. E foarte frumos locul și tot pământul e acoperit de vegetație. Cărarea pe care trebuie să mergem e singura neacoperită de aceste frumuseți de plante mici și verzi (imaginile de mai sus). De aici continuăm la dreapta pe marcaj        spre Cheile Feregari.





De la intersecție peisajul se schimbă din nou. Începem să fim înconjurați de stânci. Apoi de pereți înalți de zeci de metri. E fascinant ce ușor se schimbă peisajul în acești munți: de la păduri de foioase, la păduri de pin negru, la stânci, la chei. We love it! :D

Încet-încet pătrundem în Cheile Feregari și suntem uluiți de acești pereți impresionanți care ne înconjoară. Am văzut câteva grupuri care escaladau pereții și sincer îmi stătea inima pe loc când îi vedeam pe unde s-au cățărat. Oricum, îi admir foarte mult pe acești oameni. Mi-ar plăcea și mie să învăț să mă cațăr dacă n-as avea rău de înălțime :)) Până la urmă ieșim din chei și poteca devine un mare grohotiș. Oribil. E foarte ușor să aluneci, sport pe care prietenii cu care am fost în excursie l-au practicat puțin :)) Așa că, grijă mare :)


Cheile Feregari
izvorul de la ieșirea din Cheile Feregari
Ca să vă faceți o idee mai bună asupra profilului traseului vă punem la dispoziție și înregistrarea GPS sub formă video obținută cu ceasul cu GPS SUUNTO.



Harta:

0 comentarii :