amazingromania.net Web analytics

Bike Tours - Toamna prin Tauț și cea mai faină coborâre prin pădure


Ultima tură pe biciclete a anului 2014 avea să fie la Tauț în județul Arad. Este locul unde mergeam când eram mic la scăldat și pescuit în Lacul Tauț. E la 55 km depărtare de Arad și de data asta am venit aici să explorăm pădurile și dealurile zonei.

Informații utile pe scurt:

Data: 9 Noiembrie 2014
Traseu: Lacul Tauț - Minișu de Sus - Văsoaia - Minișel - Lacul Tauț
Distanța: 32 km
Durata: 4.5 ore (cu tot cu pauze)
Diferență de nivel: +410 m / -410 m




La Tauț pe vremuri exista și un sat de vacanță în apropierea lacului. Pe marginea lacului, în special pe dalele de beton (pe care le puteți vedea în imaginea de mai sus) se făcea plajă. Erau sute de turiști, dacă nu mii. Lacul era plin de bărci cu pescari sau de amatori de vâslit. Nu știu cum mai e acum pe aici, dacă a mai rămas ceva din farmecul de odinioară, dar noi când am ajuns era puțin trist. Ce-i drept era luna Noiembrie. O să facem o vizită și vara să vă dăm raportul :D




Pornim de la lac pe un drum de macadam. Ne cam zgâlțâie pietrele care par proaspăt puse pe drum. Semn că o furcă nouă și mai bună ar fi necesară :) Este urcare, dar una foarte lejeră, care abia dacă se simte. Ajungem și în Minișu de Sus. Nu păreau să se întâmple prea multe pe aici. Părea rupt de timp și de vremuri, sau....era Duminică :))

Trecem de sat și intrăm în pădure. Pietrișul se termină, semn că primarul din zonă a vrut să se facă remarcat sătenilor înainte de campania electorală :D Începe distracția numită NOROI. Aici în pădure pământul se usucă mult mai greu și noi am fost victimele acestui fenomen. Am încercat noi să ocolim pe laterale, prin iarbă. Uneori ne-a ieșit, alteori n-am avut de ales și am înfruntat "noroiul de noiembrie" :)





Deja eu eram prost dispus din cauza noroiului. Nu v-am spus? Mie nu-mi place noroiul. Deloc! Colegii mei de "expediție" însă au legături mai vechi cu noroiul și se împrietenesc mai ușor de fiecare dată :) Prost dispus fiind am ajuns la o bifurcație. Dacă până acum traseul era evident, acum am ajuns într-un punct unde ne-a fost greu să ne dăm seama care e traseul.

Pe harta de la finalul articolului am și lăsat intenționat eroarea noastră astfel încât să vedeți și voi unde am greșit să nu repetați în caz că veniți pe aici :) Am urmat drumul care părea principal și care mergea în față, ușor dreapta. Alternativa era să o luăm la stânga pe un drum care părea foarte înnoroiat, plin cu șleauri și care, pe deasupra, mai și urca accentuat. Evident că am ales varianta mai lejeră, deși ceasul meu cu GPS pe care pornisem navigarea îmi arăta că ne îndepărtăm de traseul stabilit.




Foarte repede după bifurcație am dat de necaz. Și bine că am dat că altfel o luam complet aiurea! Necazul se chema o baltă imensă amestecată cu mocirlă. În partea stânga ditamai urcușul pieptiș (nu avea rost să cărăm bicicletele pe acolo) și în dreapta mocirla și mai și. Deci dead end. După câteva minute de negociere, în care varianta întorsului la mașini a fost pe masă, am zis totuși că merită să încercăm acel drum care o ia la stânga în sus la bifurcație. Am început urcușul și așa de moale era noroiul încât era să rămân cu papucul blocat în noroi de câteva ori. A fost groaznică partea asta însă a meritat. Vedeți imediat de ce.

După urcuș am oprit să facem o pauză de masă și să "admirăm" defrișările ilegale care au avut loc pe această culme. Din păcate în tot mai multe locuri se procedează așa: se lasă la drum pădurea cât să nu sară în ochi că se defrișează în timp ce în spatele celor câteva rânduri de copaci rămași totul e ras..... :(




După un prânz copios constând în sandwich-uri și alte delicatese am continuat până am ieșit în culme. Orizonturile ni s-au deschis, însă drumul era ferecat de o turmă de oi cu ale lor păzitori: câinii! Peisajul e superb așa că nu ne-a deranjat să așteptăm câteva minute ca turma să se dea din drumul nostru și noi să admirăm priveliștea în acest timp.

Nu mă așteptam să văd un peisaj așa de spectaculos pe aici: dealuri, văi, culorile toamnei târzii. Pot spune că locul ăsta ne-a pus zâmbetul pe buze tuturor. Am uitat de noroi, de bălți, de urcuș. A fost foarte fain și aici i-am dat. Înaintam prin iarba scurtă ca pe o pătură. Ne-am distrat de minune și abia așteptam să vedem partea necunoscută a traseului, imediat după ieșirea din Văsoaia.





La intrarea în Văsoaia i-am întâlnit pe acești doi bătrânei (imaginea de mai sus). Stăteau la povești și peisajul mi se părea acum complet, cu ei în cadru. Nu cred că ei au problemele noastre, duc un trai mult mai simplu și mai onest. Le-am spus unde vrem să ajungem, ne-au dat câteva indicații și duși am fost. Rămas bun oameni buni în acest loc lipsit de griji, fără poluare, fără gălăgie, fără răutate. Vă invidiez!

Am continuat până am dat de un drum proaspăt pietruit, pregătit pentru asfaltare, care iarăși ne-a zgâlțâit destul de tare. Apoi, spre surprinderea noastră totală, dăm de asfalt și chiar dacă am dat și de urcare odată cu el, altfel am urcat cu atâta bună dispoziție :) Odată ajunși în vârful urcării, la 580 m altitudine, urmează o coborâre pe asfaltul proaspăt și impecabil de toată frumusețea.

Aici trebui să aveți mare grijă! La un kilometru după ce ați ajuns în vârf, în timpul coborârii, după ce vedeți ultimele grupuri de case pe partea dreaptă, trebuie să o luați la dreapta prin pădure pentru a vă întoarce la Tauț! Verificați harta de la sfârșitul articolului.



După ce am părăsit drumul asfaltat în locul indicat mai sus a urmat poate cea mai faină coborâre prin pădure pe care am făcut-o vreodată. De fapt nu, nu poate cea mai faină coborâre prin pădure, ci categoric ce mai faină! :) Drumul prin pădure e destul de lat și destul de plat, fără denivelări mari. Era acoperit de un covor de frunze arămii care ne-a topit sufletul. Arăta foarte frumos! E destul de clar drumul pe care trebuie să îl urmezi, întotdeauna pe cel care pare principal, deși sunt multe bifurcații. Cel mai sigur e sa descărcați track-ul în format GPX cu ajutorul hărții noastre și să îl folosiți pentru navigare.

La ieșire din pădure ne unim cu un drum de pământ care ajunge în localitatea Minișel. Si pe aici e foarte fain: multă pădure și multe treceri peste un pârâu. Cred că am trecut prin el de vreo 10 ori cel puțin :) Apoi nu mai e nimic spectaculos, doar un drum plat și anost de pământ până la întâlnirea cu DJ 708A care ne duce înapoi la Lacul Tauț unde am lăsat mașinile. A fost o tură foarte faină, specială, cu multe surprize și care merită făcută. Nu e lungă și nici foarte grea :)



Harta:

0 comentarii :