amazingromania.net Web analytics

Cu Mocănița în Maramu'


După un drum absolut groaznic între Iacobeni și Borșa (DN18), pe care am mers in a-ntâia și a doua vreo 30km, am ajuns la Borșa. După un mic tur prin Moldova următorul obiectiv era Maramureșul și prima pe listă era Mocănița din Vișeul de Sus.

Proprietarul pensiunii din Borșa la care am fost cazați ne-a avertizat că ar fi bine să fim la "îmbarcarea" în Mocăniță dis-de-dimineață. Era Vineri, 15 August 2014, Sfântă Mărie Mare, zi liberă legal, prin urmare: aglomerație.

La ora 7.30 dimineața eram deja in gara CFF Vișeul de Sus și era deja coadă la bilete! Bilete care nu sunt foarte ieftine. Când am văzut câtă lume era deja la 7.30, deși prima Mocăniță urma să plece de abia la ora 9, am zis că va fi o treaba tipic românească: unii se vor băga în față, se vor îmbulzi, etc. DAR nu a fost deloc așa. A fost mega civilizat și lumea a fost răbdătoare mai ales că cei de la bilete se mișcau foarte repede, iar așteptarea a fost scurtă.

Gara CFF Vișeul de Sus
Gara CFF Vișeul de Sus
Informații utile pe scurt:

Ora de plecare Mocăniță: 9
Preț bilet: 49 de lei fără mâncare/79 de lei cu mâncare
Durata: 5 ore dus - întors
Se poate cumpăra mâncare (plăcinte maramureșene, covrigi), băutură (ceai, cafea, sucuri, bere) atât din stația de plecare cât și la cele două opriri intermediare și la stația de final.

Așa că, dacă tot am ajuns așa dimineață și mai aveam o oră până la plecare, am avut timp să ne plimbăm prin gara acestei frumoase linii ferate forestiere. Fiind o zi cu atât de multi turiști, administratorii au fost nevoiți să scoată la înaintare tot arsenalul, adică toate cele 4 mocănițe pe care le au cu locomotiva pe aburi. În ziua aceea au fost peste 1000 de turiști și noi am avut noroc că am reușit să prindem loc în mocănița care pleca prima. Să prindem loc în sensul că dacă nu e nimic pus pe banca din vagon, e locul tău :) Dacă am fi nimerit în ultima mocăniță am fi plecat doar pe la 11 si ceva, so...lucky us!

Timp berechet pentru a inspecta și celălalte mocănițe
Gata de plecare
Plimbându-mă prin gara CFF Vișeul de Sus, primul lucru care m-a interesat au fost, evident, locomotivele pe aburi. Toate acestea au fost restaurate, partea de mecanică refăcută, revopsite și întinerite moral. Arată impresionant, când fluieră, fluieră exact așa cum ai mai auzit prin filme și sunt hrănite de apă și multe lemne. Al doilea lucru pe care l-am observat a fost linia ferată foarte îngustă de doar 0.76m lățime. Pare de jucărie și totuși e destul de sigură ca să transporte o locomotivă din oțel masiv și încă vreo 7-8 vagoane pline cu turiști. Construcția acestei linii ferate forestiere a început în 1932 pentru a exploata forestier Valea Vaserului. Ea funcționează și astăzi cu acest scop însă în sezonul turistic se fac mici sacrificii și turiștii au prioritate.

interiorul vagonului nostru
unii doar savurau, alții făceau poze, alții filmau. Cert e că tuturor le-a plăcut
Vagoanele în care vă veți urca sunt destul de rudimentare, iar la plecare controlorii vor veni în vagoane să vă verifice biletul. Apropo de bilet, acesta este cartonat și îngust și arată ca un bilet vechi CFR...pentru cine le-a prins pe acelea. Așadar și biletele sunt retro! Majoritatea vagoanelor nu au geamuri astfel încât să puteți fotografia/filma mai ușor așa că vă recomandăm să aveți și haine mai groase la voi pentru că, deși nu veți prinde viteză mare, este totuși o zonă muntoasă și e destul de răcoare și curent în timpul călătoriei.

 Traseul urmat de mocăniță are o lungime de 21 de km și se parcurge cam în 2 ore. Stația de final se numește Paltinu. Până acolo însă veți parcurge frumoasa vale a Vaserului care șerpuiește printre pădurile dese de brad și fag care acoperă versanții stîncoși ai acestei văi.

pe Valea Vaserului înainte!
toată lumea capul afară
toți așteptam următoarea curbă ca să surprindem întreaga frumusețe a convoiului
Sportul pe care îl veți practica pe durata călătoriei este menținerea echilibrului! Da, ăsta e. Findcă în majoritatea timpului veți sta în picioare să fotografiați împrejurimile și trenul care împreună sunt perfecte. Chiar ai impresia că face parte din scenariul unui film. Ca să revin la echilibru: din cauză că șinele sunt atît de înguste vagoanele și locomotiva balansează suspect de mult pentru un neinițiat. În primele minute vei avea senzția că o răstunare este iminentă, dar treptat te vei obișnui și vei avea încredere în Mocăniță! În poza de mai jos am surpins balansul locomotivei.




Până la stația finală am făcut două opriri programate. Prima, mai scurtă, de 5 minute pentru a încărca lemne în locomotivă și a doua de 15 minute tot pentru a încărca lemne în locomotivă, dar și pentru a alimenta locomotiva cu apă. Toate acestea sunt necesare deoarece în prima parte a traseului panta este mai abruptă și locomotiva consumă mai multă apa și lemne pentru a înainta. Ce e amuzant e că la oprirea când se și alimentează cu apă locomotiva are o "trompă" care este băgată într-un iaz format prin captarea unui izvor aflat fix pe marginea căii ferate.


Transferul de lemne
Trompa de adăpare a locomotivei
 În aceste două pauze scurte puteți apela la vagonul cu mâncare și băuturi în cazul în care ați uitat să cumpărați din gară. Doamnele care servesc erau îmbrăcate în costum tradițional din zona Maramureșului și au fost tot timpul zâmbitoare și amabile cu turiștii.

Fast-food, Mocănița - style
Pauză, everybody out
După aceste două pauze relativ scurte la începutul traseului, Mocănița continuă fără oprire până la Paltinu. A doua parte a traseului este foarte spectaculoasă. Relieful se modifică și devine brusc mai stâncos, valea este mult mai îngustă și aici chiar simți că a meritat tot efortul să vii cu Mocănița. Sunt unele porțiuni în care vagoanele au o toleranță laterala până la stânca de sub un metru. Peretele de stâncă este atât de aproape încât dacă te chinui, deși nu încurajez, poți atinge stânca cu mâna. 

trecere la limită și la stânga și la dreapta
peretele de stâncă domină, la dus,  partea dreaptă a celei de-a doua jumătăți a traseului
Sentimentul prezenței într-un film artistic e completată de fluieratul locomotivei declanșat în momentele strategice, adică atunci când valea se îngustează, astfel încât sunetul să fie cât mai profund. Cireașa de pe tort este fumul și aburul care ies pe coșul locomotivei care se prelinge deasupra primelor vagoane și apoi se înalță printre frunzele copacilor care străjuiesc calea ferată.

poartă din lemn, sculptată în stil maramureșean, de întâmpinare a turiștilor pe Valea Vaserului
fum, apă, frunze
Aventura drumului dus se termină într-o poiană largă, la stația Paltinu, unde sunt amenajate mai multe linii destinate garării trenurilor. Aici ne-am dat jos din vagoane și am mers în zona special amenajată pentru turiști. În această zonă veți găsi zeci de mese și bănci  din lemn unde vă puteți odihni și unde vă puteți aduce mâncarea comandată de la restaurantul aflat în imediata apropiere sau pe care ați luat-o cu voi. Din câte am văzut acest restaurant îi servește doar pe turiștii care și-au cumpărat din start bilet cu mâncare. Deci și dacă vreți să cheltuiți bani și aveți bilet normal nu cred că veți putea :) Acest lucru e de înțeles deoarece mâncarea vine aici odata cu trenul și se aduc atâtea porții câte bilete cu mâncarea inclusă au fost cumpărate.


Aici noi am stat cam o oră, timp în care am mâncat și am asistat la o supriză oferită de organizatori și anume un concert special de Sfântă Mărie Mare cu Lupu și Cornelia Rednic, celebri interpreți de muzică populară din Maramureș. Deși nu suntem noi mari fani de muzică populară, ne-am simțit bine mai ales că cei doi interpreți au fost încontinuu cu zâmbetul pe buze, au spus bancuri maramureșene și erau foarte bine dispuși. Nouă ne-a plăcut, la felul și celorlalți turiști care chiar au întins o horă. Le-a plăcut în special turiștilor străini care sorb orice element al culturii noastre.






În timp ce noi mâncam și ne distram angajații puneau în mișcare sistemul complicat al întoarcerii mocăniței înapoi spre gara CFF Vișeu. Vagoanele sunt trase mai sus pe linie față de unde coboară turiștii, apoi vine locomotiva, care este din nou alimentată cu lemne și apă și apoi vin vagoanele, singure, din inerție pe linie, frâna fiind acționată mecanic la momentul potrivit. 

Nouă ne-a plăcut foarte, foarte mult aici. Vă recomandăm să mergeți cu Mocănița, să vizitați Maramureșul și, prin banii generați de turismul din această zonă, sperăm să păstrăm tradițiile acestei regiuni absolut spectaculoase și plină de tradiții a României.

românul se adaptează
realimentarea finală
ajunge și ultima Mocăniță din cele 4
în gara CFF Vișeul de Sus Mocănițele își așteaptă călătorii
locomotiva "Cozia 1"
lemne până la refuz

0 comentarii :